Evoluția diferitelor sisteme de operare s-a realizat, de-a lungul timpului, in corcondanță cu apariția si evoluția diferitelor dispozitive hardware care au devenit ulterior parte integrate a sistemelor de calcul de orice tip. De-a lungul evoluției sistemelor de operare si a sistemelor de calcul, caracteristici ale unuia dintre cele doua tipuri de sisteme de operare au determinat apariția unor facilitate prin care aceste caracteristici sa își găsească o utilizare in celalalt tip de sisteme. Un exemplu simplu se refera la distincția intre modurile utilizator si nucleu, distincție pe care se bazează mare parte din activitatea si securitatea unora dintre sistemele de operare. Inițial a fost oferit un suport software pentru aceasta facilitate. Curând aceasta facilitate a fost inclusa in principala componenta a unu sistem de calcul, procesorul.

​

​

In cele ce urmează, evoluția sistemelor de operare este privita din doua puncte de vedere distincte: pe de o parte, este urmărit modul in care evoluția sistemelor de calcul a determinat apariția unor facilitate in sistemele de operare; pe de alta parte, este urmărit modul in care este realizata evoluția principalelor concepte legate de sistemele de operare.

​

​

Caracteristica esențiala si dificila a unui program de operare rudimentar a fost mecanismul de întrerupere. Mecanismul rudimentar de întrerupere trebuia sa fie capabil sa oprească un program care rulează atunci când este necesar, dar sa salveze starea programului si toate registrele, astfel încât după întrerupere acesta ar putea fi repornit de la început. Primul computer cu un astfel de sistem de întrerupere a fost UNIVAC 1103A, care a avut o singura întrerupere declanșată de o condiție fixa. Primul sistem de operare a fost sistemul de operare IBM 360.

 

IBM a avut mai multe linii de dezvoltare formate din grupuri independente de ingineri in companie. Astfel a existat o linie științifico-tehnica, o linie de prelucrare a datelor comerciale, o linie de contabilitate, o linie de zecimale si o linie de supercomputere. Fiecare linie a avut un sistem de operare distinct, dependent de hardware, si fiecare sistem de operare a necesitat o dezvoltare separata si întreținerea software-ului de aplicație asociat. Arhitectura 360 a fost destinata sa acopere o gama larga de implementări ale computerelor si mașinilor de calcul. Cheia arhitecturii 360 a fost sistemul de operare. Acesta avea un sistem de supraveghere ecranat si a rezervat anumite operațiuni ca fiind privilegiate, deoarece acestea puteau fi efectuate numai de către programul de supraveghere.
 

​