Un limbaj de programare este un system de convenții adoptate pentru realizarea unei comunicări – între programator si calculator . Limbajele folosite pentru programarea unui calculator sunt extrem de asemănătoare limbajelor naturale.

​

​

In 1952, Alick Glennie, a creat primul program numit Autocode pentru Manchester Mark I. Autocodul a fost primul compilator care trebuia implementat.
 

Tot la începutul anilor 1950, John Backus i-a convins pe managerii săi de la IBM sa-l lase sa creeze o echipa pentru a realiza un limbaj de programare si un compilator ce produce cod care sa funcționeze la fel de rapid ca limbajul mașina codat manual. In 1954, Backus si o echipa de programatori au proiectat un limbaj, pe care il numesc FORTRAN (de la Formula Translation). FORTRAN a făcut un alt pas spre a face programarea mai accesibila, permițând comentarii in programe. Abilitatea de a introduce adnotări marcate ca fiind ignorate de programul de traducător, dar lizibile pentru om, a însemnat ca un program bine adnotat ar putea fi citit intr-un anumit sens de către alți oameni care nu au deloc cunoștințe de programare. Astfel, pentru prima data un non-
programator ar putea sa-si facă o idee despre ce a făcut un program, sau cel puțin ceea ce intenționează sa facă, doar prin citirea (parțiala) a codului.
 

In 1959, este creat COBOL (Common Business-Oriented Language). COBOL a fost in mod explicit un limbaj de programare pentru business.
 

La sfârșitul anilor 1950 apar o multitudine de limbaje de programare specializate si incompatibile. Acest fapt a dus la apariția ALGOL (Algorithmic Language), un limbaj de programare din a doua generație.