Istoria maşinilor de calcul cuprinde evoluţia diverselor tehnici folosite de oameni pentru a efectua calcule matematice şi a maşinilor şi aparatelor fizice de care s-au folosit pentru acest scop. Multă vreme, aceste calcule se efectuau mintal, eventual cu ajutorul unor dispozitive simple, cum ar fi abacul şi, din secolul al XVII-lea, rigla de calcul.

 

Din punct de vedere istoric, cel mai vechi dispozitiv de calcul cunoscut este abacul. Abacul este atestat începând cu 1100 î.e.n. fiind folosit si in zilele noastre. Cu ajutorul lui se puteau efectua cele mai elementare operațiuni matematice fiind ușor de manipulat. Abacul era de neprețuit pentru negustori si contabili.

​

​

Mecanismul din Antikythera având o dimensiune asemănătoare cu a unui ceas de perete victorian este cel mai vechi mecanism complex cunoscut in istorie. Mecanismul afișa Soarele si Luna, dar si cele cinci planete vizibile cu ochiul liber de pe Pământ: Mercur, Venus, Marte, Jupiter si Saturn. Se presupune ca avea mai multe cadrane in care erau afișate fazele Lunii, eclipsele solare si lunare. Se presupune ca mecanismul ar fi fost realizat in secolul II î.e.n. si demonstrează faptul ca grecii antici aveau posibilitatea de a înțelege si a reprezenta universul
cunoscut.

​

​

In anul 1623, astronomul si matematicianul german Wilhelm Schickard a construit primul calculator. Știm acest lucru dintr-o scrisoare adresata lui Johannes Kepler in care este descris mecanismul „ceasului de calcul”. Posibil ca germanul sa nu fie inventatorul de drept al „ceasului de calcul”, faimosul om de știința renascentist Leonardo da Vinci a schițat planurile unui calculator care au fost suficient de complete si corecte după care inginerii moderni au reușit sa construiască un calculator.