La mijlocul anilor 1960, un nou tip de computer a apărut pe scena. Mici si relativ necostisitoare, minicomputerele, au fost proiectate pentru a facilita conectarea la instrumente științifice si alte dispozitive de intrare / ieșire, cu o arhitectura simplificata, au fost implementate folosind tranzistoare rapide si au fost programate in mod obișnuit in limbaj de asamblare.
 

Digital Equipment Corporation (DEC), fondată in 1957 de către Kenneth Olsen si Harlan Anderson, a produs unul dintre primele minicomputere cu procesor de date programate sau PDP-1, in 1959. Procesorul PDP-8, folosind circuitul integrat recent inventat (un set de tranzistori si rezistente interconectate pe o singura placa de siliciu sau chip) datorita prețului de producție scăzut poate fi numit primul computer vândut in masa. Modelul PDP-8 a fost lansat in 1965, același an ca si primele computere IBM 360.
 

 
PDP-11 a fost realizat cinci ani mai târziu, rezolvând unele dintre constrângerile impuse de PDP-8. Acesta a fost conceput pentru a susține limbaje de programare de nivel înalt, a avut mai multa memorie si mai multa putere de calcul in general, a fost produs in 10 modele diferite timp de 10 ani si a fost un mare succes de piață.
 

 
Minicomputerul era pe cale sa fie eclipsat de o alta tehnologie: noile circuite integrate, care in curând vor fi utilizate pentru a construi cele mai mici si mai accesibile computere de pana acum.